Caracterul abuzic al clauzei de risc valutar inserata in contractele de creditare este o chestiune de notorietate, care a ajuns sa afecteze tot mai multi romani.Mecanismul creditelor in franci elvetieni este urmatorul: banca acorda un credit in CHF, in baza contractului de creditare si transfera suma imprumutata in contul persoanei in cauza, intr-un cont deschis in CHF, urmand ca restituirea sumei imprumutate sa se faca in aceeasi moneda, DAR in conditiile de schimb valutar ale bancii de la momentul efectuarii platii.
Aici intervine problema care afecteaza mii de romani care au recurs la creditele in CHF din moment ce dobanda la momentul luarii acestei decizii era mult mai mica in comparatie cu creditele in alte monede.
Astfel, in derularea contractului de credit cei in cauza au achitat ratele lunare in moneda nationala, care a fost convertita in CHF la cursul valutar aferent.
Este important sa cunoasteti ca, nu exista nici o clauza a contractului de imprumut care sa specifice faptul ca se vor incasa ratele lunare in conditiile unui curs de schimb valutar majorat fata de momentul acordarii creditului. Totusi, ratele sunt percepute de banca prin raportare la cursul valutar CHF/LEU de la data platii efective a acestora.
Inexistenta clauzei referitoare la suportarea riscului in caz de devalorizare ori hipervalorizare a CHF conduce catre situatia in care veti achita ratele suportand acest risc. Prin urmare, obiectul real al contractului de credit este acordarea unei sume in RON, dar echivalenta sumei imprumutate in CHF la cursul valutar existenta la data respectiva, intrucat foarte multe persoane au retras suma imprumutata in RON, operatiunea de schimb valutar CHF/RON fiind indeplinita la caseria bancii creditoare, aflandu-se in situatia in care au vandut bancii suma in CHF si au cumparat de la aceasta suma in RON.
Pentru restituirea sumei, sensul este invers, respectiv, consumatorii cumpara cu moneda nationala cuantumul ratei lunare in franci elvetieni.
Practic, se creeaza un dezechilibru major intre prestatiile partilor, avand in vedere diferentele de schimb valutar existente intre casele valutare si banca, precum si ca efect al lipsei de franci elvetieni la casele de schimb valutar o perioada indelungata, chestiuni care au fost generate de criza economica care a condus la investitii masive in aceasta moneda, ducand la cresterea accelerata a valorii francului elvetian.
Pe plan intern, potrivit dipozitiilor Legii nr. 193/2000 este o clauza abuziva aceea care nu a fost negociata individual, contrara bunei credinte si care este de natura a crea dezechilibre esentiale intre drepturile si obligatiile partilor.
In cazul mai sus mentionat, aceasta clauza de risc valutar nefiind negociata de catre parti are un caracter prestabilit, sub forma adeziunii, banca beneficiind de volatilitatea cursului valutar, incalcand obligatia de informare a persoanelor in cauza asupra riscului de hipervalorizare a CHF, avand in vedere ca la momentul respectiv, francul elvetian se afla la un nivel foarte scazut raportat la istoricul acestei monede. Acest risc era previzibil bancherilor, care au si urmarit acest privilegiu, aceasta constituind o grava incalcare a obligatiei de consiliere fata de consumatori, aspect sanctionat atat la nivel european, cat si la nivel national, imprumutatii fiind in imposibilitate de a anticipa intinderea obligatiilor asumate prin contract.
Prin acest mod, pe perioada de derulare a contractului de credit, imprumutatii achita suplimentar sume apreciabile ce decurg din variatia cursului de schimb CHF/RON care se calculeaza atat asupra debitului principal, cat si asupra dobanzilor lunare aferente.
Retineti ca, stipularea unei clauze de risc valutar cu consecinta suportarii in totalitate de catre imprumutati a riscului generat de hipervalorixarea CHF este contrara dispozitiilor legale, intrucat constituie un eveniment imprevizibil, viitor si incert, raportat la cunostintele consumatorilor, care nu detin informatii de specialitate in domeniul financiar-bancar.
Or, contractul de credit este un contract comutativ si nu aleatoriu, intinderea drepturilor si obligatiilor partilor la momentul incheierii contractului fiind determinata sau determinabila, astfel incat imprumutatul si-a dat consimtamantul luand in considerare acest fapt, si nicidecum asumandu-si riscul unui eveniment viitor incert, reprezentat de riscul valutar care ofera bancii sansa unui castig neprevazut initial.
Potrivit art. 75 si art. 76 din Legea nr. 294/2004 privind Codul consumatorului, contractele de credit trebuie sa contina clauze clare, de natura sa nu creeze interpretari echivoce fara a fi nevoie de cunostinte de specialitate pentru intelegerea acestora, iar dispozitiile art. 77 prevad ca in caz de dubiu asupra interpretarii unor clauze, acetea se vor interpreta in favoarea consumatorului.
De asemenea, Norma B.N.R. 17/2003 prevede obligatia bancii de administrare a riscului in sensul diminuarii lui, prin organizare de control asupra activitatii de creditare, aspect prevazut exact pentru a exclude asumarea riscului pentru operatiuni de creditare de catre consumatori, masura necesara in acest sens fiind inghetarea cursului valutar potrivit momentului incheierii contractului. La momentul incheierii contractului erau in vigoare dispozitiile Codului Civil din 1864, respectiv art. 966-970 conform carora partile trebuie sa actioneze cu buna-credinta atat la momentul incheierii contractului, cat si pe parcursul derularii acestuia, neputandu-se inlatura aceasta obligatie, consecinta care reprezinta distributia echitabila intre parti a pierderilor si beneficiilor rezultate in urma hipervalorizarii francului elvetian fata de moneda nationala.
Mai mult, potrivit dispozitiilor art. 1578 din Noul Cod Civil care consacra pricipiul nominalismului monetar in cadrul contractelor de credit, debitorul nu este obligat sa restituie, in cazul cresterii ori deprecierii monedei sumei imprumutate, decat valoarea pe care o avea moneda respectiva la momentul incheierii contractului.
Raportat la cele enuntate anterior, pe calea instantei de judecata aveti posibilitatea sa solicitati nulitatea absoluta a a clauzei de risc valutar, si pe cale de consecinta inghetarea cursului de schimb valutar pentru efectuarea platii contractului de credit la valoarea francului elvetian de la momentul incheierii contractului. Astfel veti observa ca ati rambursat o suma mult mai mare fata de cea prevazuta, raportat la diferenta de schimb valutar a sumelor achitate cu titlu de rate lunare, banca fiind obligata sa va restituie diferenta sumelor achitate in plus fata de aceasta.
Astfel, in derularea contractului de credit cei in cauza au achitat ratele lunare in moneda nationala, care a fost convertita in CHF la cursul valutar aferent.
Este important sa cunoasteti ca, nu exista nici o clauza a contractului de imprumut care sa specifice faptul ca se vor incasa ratele lunare in conditiile unui curs de schimb valutar majorat fata de momentul acordarii creditului. Totusi, ratele sunt percepute de banca prin raportare la cursul valutar CHF/LEU de la data platii efective a acestora.
Inexistenta clauzei referitoare la suportarea riscului in caz de devalorizare ori hipervalorizare a CHF conduce catre situatia in care veti achita ratele suportand acest risc. Prin urmare, obiectul real al contractului de credit este acordarea unei sume in RON, dar echivalenta sumei imprumutate in CHF la cursul valutar existenta la data respectiva, intrucat foarte multe persoane au retras suma imprumutata in RON, operatiunea de schimb valutar CHF/RON fiind indeplinita la caseria bancii creditoare, aflandu-se in situatia in care au vandut bancii suma in CHF si au cumparat de la aceasta suma in RON.
Pentru restituirea sumei, sensul este invers, respectiv, consumatorii cumpara cu moneda nationala cuantumul ratei lunare in franci elvetieni.
Practic, se creeaza un dezechilibru major intre prestatiile partilor, avand in vedere diferentele de schimb valutar existente intre casele valutare si banca, precum si ca efect al lipsei de franci elvetieni la casele de schimb valutar o perioada indelungata, chestiuni care au fost generate de criza economica care a condus la investitii masive in aceasta moneda, ducand la cresterea accelerata a valorii francului elvetian.
Pe plan intern, potrivit dipozitiilor Legii nr. 193/2000 este o clauza abuziva aceea care nu a fost negociata individual, contrara bunei credinte si care este de natura a crea dezechilibre esentiale intre drepturile si obligatiile partilor.
In cazul mai sus mentionat, aceasta clauza de risc valutar nefiind negociata de catre parti are un caracter prestabilit, sub forma adeziunii, banca beneficiind de volatilitatea cursului valutar, incalcand obligatia de informare a persoanelor in cauza asupra riscului de hipervalorizare a CHF, avand in vedere ca la momentul respectiv, francul elvetian se afla la un nivel foarte scazut raportat la istoricul acestei monede. Acest risc era previzibil bancherilor, care au si urmarit acest privilegiu, aceasta constituind o grava incalcare a obligatiei de consiliere fata de consumatori, aspect sanctionat atat la nivel european, cat si la nivel national, imprumutatii fiind in imposibilitate de a anticipa intinderea obligatiilor asumate prin contract.
Prin acest mod, pe perioada de derulare a contractului de credit, imprumutatii achita suplimentar sume apreciabile ce decurg din variatia cursului de schimb CHF/RON care se calculeaza atat asupra debitului principal, cat si asupra dobanzilor lunare aferente.
Retineti ca, stipularea unei clauze de risc valutar cu consecinta suportarii in totalitate de catre imprumutati a riscului generat de hipervalorixarea CHF este contrara dispozitiilor legale, intrucat constituie un eveniment imprevizibil, viitor si incert, raportat la cunostintele consumatorilor, care nu detin informatii de specialitate in domeniul financiar-bancar.
Or, contractul de credit este un contract comutativ si nu aleatoriu, intinderea drepturilor si obligatiilor partilor la momentul incheierii contractului fiind determinata sau determinabila, astfel incat imprumutatul si-a dat consimtamantul luand in considerare acest fapt, si nicidecum asumandu-si riscul unui eveniment viitor incert, reprezentat de riscul valutar care ofera bancii sansa unui castig neprevazut initial.
Potrivit art. 75 si art. 76 din Legea nr. 294/2004 privind Codul consumatorului, contractele de credit trebuie sa contina clauze clare, de natura sa nu creeze interpretari echivoce fara a fi nevoie de cunostinte de specialitate pentru intelegerea acestora, iar dispozitiile art. 77 prevad ca in caz de dubiu asupra interpretarii unor clauze, acetea se vor interpreta in favoarea consumatorului.
De asemenea, Norma B.N.R. 17/2003 prevede obligatia bancii de administrare a riscului in sensul diminuarii lui, prin organizare de control asupra activitatii de creditare, aspect prevazut exact pentru a exclude asumarea riscului pentru operatiuni de creditare de catre consumatori, masura necesara in acest sens fiind inghetarea cursului valutar potrivit momentului incheierii contractului. La momentul incheierii contractului erau in vigoare dispozitiile Codului Civil din 1864, respectiv art. 966-970 conform carora partile trebuie sa actioneze cu buna-credinta atat la momentul incheierii contractului, cat si pe parcursul derularii acestuia, neputandu-se inlatura aceasta obligatie, consecinta care reprezinta distributia echitabila intre parti a pierderilor si beneficiilor rezultate in urma hipervalorizarii francului elvetian fata de moneda nationala.
Mai mult, potrivit dispozitiilor art. 1578 din Noul Cod Civil care consacra pricipiul nominalismului monetar in cadrul contractelor de credit, debitorul nu este obligat sa restituie, in cazul cresterii ori deprecierii monedei sumei imprumutate, decat valoarea pe care o avea moneda respectiva la momentul incheierii contractului.
Raportat la cele enuntate anterior, pe calea instantei de judecata aveti posibilitatea sa solicitati nulitatea absoluta a a clauzei de risc valutar, si pe cale de consecinta inghetarea cursului de schimb valutar pentru efectuarea platii contractului de credit la valoarea francului elvetian de la momentul incheierii contractului. Astfel veti observa ca ati rambursat o suma mult mai mare fata de cea prevazuta, raportat la diferenta de schimb valutar a sumelor achitate cu titlu de rate lunare, banca fiind obligata sa va restituie diferenta sumelor achitate in plus fata de aceasta.
RSS Feed