Ab initio- de la început;
Actus reus- faptul (acțiunii); Avocat - persoana licentiata in drept, inscrisa intr-un barou in cadrul careia isi exercita profesia de avocat; Avocat despagubiri- avocat speciazat in domeniul despagubirilor, respectiv in materia legislativa care priveste domeniul despagubirilor, de ex: Legea nr. 290/ 2003 privind acordarea de despagubiri sau compensatii cetatenilor romani pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, retinute sau ramase in Basarabia, Bucovina de Nord şi Tinutul Herta, ca urmare a starii de razboi şi a aplicarii Tratatului de Pace intre Romania si Puterile Aliate si Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensatii cetatenilor romani pentru bunurile trecute in proprietatea statului bulgar in urma aplicarii Tratatului dintre Romania si Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940. A contrario – dimpotrivă; raționament a cărui formă este identică cu a altuia, însa pornind de la o ipoteza diferită, apar concluzii diferite față de cel dintâi; A domino – ce aparține proprietarului; A fortiori – cu atât mai mult; A priori – în prealabil, anterior unui fapt; A simili ad simile – locuțiune ce se aplică în momentul interpretării legii, în sensul ca o reglementare este aplicabilă tuturor situațiilor asemănătoare; Ab intestat – mostenire legală; Abitație – se refera la dreptul de abitatie, care este un drept real principal, personal, în sensul că, nu poate fi cedat și nici ipotecat în favoarea altor persoane, nefiind susceptibil de executare silită; Absorbție – este o forma de comasare a persoanelor juridice, reglementata de Legea societatilor comerciale nr. 31/1990 repubilicata, cu modificarile ulterioare, ce consta in asimilarea de catre o persoana juridica existenta, care isi mentine aceasta stare, a uneia sau mai multor persoane juridice, care isi vor inceta existenta. Ca efect al absorbtiei are loc transmisiunea universala a intregului patrimoniu al persoanei sau persoanelor juridice absorbite. Abtinere – obligatia judecatorului de a se abtine de la judecarea pricinii, în cazul în care există unul dintre motivele de incompatibilitate prevăzute de lege. Abusus – dreptul de dispozitie; Abuz de drept – faptă ilicită ce constă în exercitarea drepturilor subiective într-un mod contrar scopului prevăzut de lege, putându-se realiza prin fapte comisive sau omisive; Acceptare voluntară a succesiunii- se prezintă sub forma acceptării pure și simple a succesiunii, ce conține două forme: expresa si tacita. Acceptarea forțată a succesiunii – este o formă de acceptare a succesiunii întâlnită atunci când succesorul, cu rea-credinta, a sustras ori a ascund bunuri de la masa succesorală ori o donație supusă raportului sau reductiunii. În acest caz, acesta este considerat ca a acceptat succesiunea, chiar dacă anterior a fost renunțător. Sancțiunea aplicabilă este de a nu avea nici un drept asupra bunurilor ascunse ori sustrase sau, dupa caz, va fi obligat sa raporteze ori sa reduca donatia ascunsa fara sa poata participa la distribuirea bunului donat. Acceptarea pură și simplă a succesiunii – modalitate de acceptare a dreptului de opțiune succesorală, fără a uza de posibilitatea de a accepta succesiunea sub beneficiu de inventar. Acceptarea succesiunii sub beneficiu de inventar – este o forma de acceptare a dreptului de opțiune succesorală, ce constă în exprimarea voinței succesibilului sub forma unei declarații date în fața notarului public și prin efectuarea unui inventar al tuturor bunurilor succesorale. Această modalitate de acceptare sub beneficiu de inventar are ca efect evitarea contopirii patrimoniului succesoral cu patrimoniul moștenitorului, în sensul ca acesta va raspunde pentru datoriile și sarcinile moștenirii in limita valorii bunurilor pe care le-a dobandit in urma succesiunii. Acceptarea succesiunii sub beneficiu de inventar este facultativă, însă operează, în mod obligatoriu, pentru minori sau interzișii judecătorești; când moștenitorii succesibilului, decedat înainte de a-și exercita dreptul de opțiune succesorală, nu se înțeleg cu privire la modul de exercitare al acestuia, ori în situația unei succesiui vacante. Accesiune – este un mod de dobândire a dreptului de proprietate, prin care proprietarul unui bun devine proprietarul bunului ce se alipește ori încorporează cu acesta, daca legea nu prevede altfel. În cazul în care cele două bunuri au aparținut unor proprietari diferiți, proprietarul bunului mai important dobândește dreptul de proprietate și asupra bunului alipit sau incorporat cu al său, urmând, în condițiile prevăzute de lege, ca proprietarul bunului incorporat să primească o despăgubire. Accesiunea este de două feluri: imobiliară și mobiliară. Accesiunea imobiliară, la rândul sau, este de două feluri: artificială și naturală. Achiesare – act procesual de dispoziție prin care se recunosc fie pretențiile formulate de către una dintre părți împotriva sa, fie hotărârea pronunțată de către prima instanța împotriva sa. Acțiune civilă – totalitatea mijloacelor procedurale prin care se realizează protecția judiciară a drepturilor subiective civile și intereselor legitime ale unei persoane fizice sau juridice, potrivit dispozițiilor legale. Acțiune civilă în procesul penal – mijloc procesual prin care se urmărește repararea pagubei survenite în urma infracțiunii săvârșite de către inculpat și are ca obiect tragerea la răspundere civilă a acestuia și/sau a părții responsabile civilmente prin restituirea bunurilor ce fac obiectul infracțiunii, prin desființarea totală sau parțială a unui înscris ori prin acordarea unui echivalent bănesc de natură să repare prejudiciul suferit de către partea vătămate, care prin intermediul acestui mijloc procedural se constituie parte civilă în cadrul procesului penal. Acțiune oblică – este acțiunea civilă prin intermediul căreia creditorul are prerogativa de a se subroga în drepturile și acțiunile patrimoniale ale debitorului său, dacă acesta refuză exercitarea acestora sau le neglijează. Acțiunea oblică reprezintă un mijloc procedural preventiv, care se bazează pe dreptul de gaj general al creditorilor și are ca scop conservarea patrimoniului debitorului. Acțiune pauliană – acțiunea prin intemediul căreia creditorul poate solicita instanței de judecată desființarea judecătorească a actelor juridice încheiate de către debitorul său, dacă acestea sunt de natură să prejudicieze recuperarea creanței prin crearea sau mărirea stării de insolvabilitate. Bănuială legitimă – situație prevăzută de lege privind calitatea părților sau relațiile conflictuale locale care poate conduce la judecata cauzei fară a fi respectat principiul imparțialității judecătorilor, astfel că legea permite în acest caz posibilitatea de a strămuta judecata la o altă instanță de același grad. Beneficiu de discuțiune – reprezintă o excepție procesuală dilatorie ce poate fi invocată de către persoana ce a garantat o datorie, daca bunurile sale sunt supuse urmăririi silite de către creditor, înainte ca acesta să declanșeze procedura de executare împotriva debitorului principal. Beneficiu de diviziune – reprezintă o excepție procesuală ce poate fi invocată de către fideijusor în vederea obligării creditorului să restrangă executarea silită numai asupra unei cote-părți din datorie, proporțională cu numarul garanților existenți. Bunuri comune ale sotilor – bunuri dobândite de către soți în timpul căsătoriei, cu exceptia acelora pe care legea le acorda regimul juridic al bunurilor proprii, respectiv acele bunuri care au fost dobandite de catre soti inainte de incheierea casatoriei ori care au intrat in patrimoniul lor printr-un act de donație, moștenire legală sau legat, spre exemplu. Bunuri neurmaribile – acea categorie de bunuri ce apartin debitorului si care nu pot fi supuse valorificarii pe calea executarii silite in vederea recuperarii creantelor. Ca notă de exemplu, bunurile insesizabile datorita caracterului lor inalienabil, cum ar fi: dreptul de uz sau de abitatie, care deși reprezintă drepturi reale (dezmembraminte ale dreptului de proprietate) nu pot fi cedate sau înstrainate prin acte juridice și nici urmărite. Caducitate – reprezintă o cauză de ineficacitate a unui act juridic, datorită unui eveniment petrecut independent de voința părților, care apare după incheierea actului juridic, dar care împiedică executarea acestuia. Spre exemplu, oferta de a încheia un contract devine caducă daca ofertantul, înainte de încheirea tranzacției, moare ori devine incapabil de a încheia acte juridice. Cale de atac -este acel mijloc procedural prin care părțile care justifică un interes, ori procurorul au prerogativa de a solicita și eventual obține reformarea totală sau parțială a unei hotărâri judecătorești. |
|
© 2015 Cabinet de Avocat in Bucuresti - Romania